Orice părinte caută să ofere copilului său tot ce e mai bun, de aceea, va alege o școală cu renume și clasele unde predau cei mai buni profesori. Această cale ar trebui urmată și în alegerea școlii de șoferi.
Importanța unei opțiuni corecte este foarte mare și are urmări pe termen lung. Din păcate, lucrurile nu stau tocmai așa, iar cauzele sunt multiple. Clasamentul criteriilor de alegere a unei școli prezentat la secțiunea ALEGEREA ȘCOLII confirmă acest lucru, iar înmulțirea incidentelor de pe șosele și numărul tot mai mare de accidente rutiere în care sunt implicați tinerii absolvenți ai școlilor de șoferi, întăresc această aserțiune.
Dar cauzele acestui fenomen nu sunt numai de ordin subiectiv ci trebuie să luăm în considerare și politica statului român în domeniul învățământului auto. O instituție în care se formează viitorii conducători auto, înainte de a fi S.R.L. sau P.F.A. este ȘCOALĂ (și așa apare și în documentele oficiale), unde se operează cu cataloage, orare, planuri de învățământ și programe școlare.
Dar în societatea de consum în care trăim, reglementările legislative elaborate în spiritul „democrației originale” românești, au schimbat raportul dintre obiectivul general urmărit în aceste instituții – dobândirea competențelor în conducerea automobilului – și obiectivele pe care și le fixează majoritatea patronilor de școli de șoferi – câți mai mulți elevi și cât mai multe încasări.
Cu aceste instituții s-a întâmplat același fenomen că și în domeniul învățământului superior: după 1989 au apărut o sumedenie de școli de conducători auto acreditate pe bandă rulantă de Ministerul Transporturilor. Același lucru se petrece și cu Institutele de Formare Profesională care pregătesc viitorii instructori și profesori pentru școlile de șoferi.
Dacă în domeniul învățământului superior a apărut ulterior ARACIS-ul care a mai făcut ordine în acest sector, în domeniul școlilor de șoferi nu s-a schimbat absolut nimic; dimpotrivă, am putea spune că activitatea de reglementare legislativă în acest domeniu a involuat.
Un singur exemplu: dacă până în 2013 școlile de șoferi își desfășurau activitatea pe baza unui Plan de învățământ și a unor Programe școlare ce trebuiau elaborate prin colaborarea Ministerului Educației și Cercetării, Ministerului de Interne și Ministerului Transporturilor, de la această dată printr-un Ordin elaborat de ministrul transporturilor de la acea dată, Relu Fenechiu, Ministerul Transporturilor a găsit de cuviință să elaboreze singur Planul de Învățământ și Programele școlare, în contextul în care nu dispune nici măcar de un singur specialist în psiho-pedagogie!!!
Ulterior, această practică a căpătat și acoperire legislativă. În acest context nu e de mirare că randamentul acestor instituții a scăzut continuu; în județul Iași dintr-o sută de candidați care s-au prezentat la examenul pentru obținerea permisului de conducere în anul 2017 au fost declarați admiși doar 27, iar numărul candidaților respinși a crescut cu 15,8 % față de anul anterior!
Principala cauza a randamentului necorespunzător a acestor instituții este că ele au devenit tot mai mult societăți comerciale, latura instructiv – educativă pierzând teren în față laturii comerciale. De aceea, feriți-va de S.R.L. urile – școală și alegeți o ȘCOALĂ – S.R.L sau P.F.A!
Un instructor bun este un om devotat meseriei, care își respectă elevii indiferent de vârstă, sex, pregătire sau statutul lor social, care cunoaște și respectă prevederile planului de învățământ și ale programei școlare, care s-a dovedit a fi un bun pedagog, care știe să-și adapteze stilul și metodele de lucru la caracteristicile psihice ale fiecărui cursant.
Un instructor bun nu este acela care pregătește elevul pentru examen, ci cel care îl învață să se descurce singur în față diferitelor situații din trafic în momentul când nu va mai fi lângă el. Un instructor bun îl învață pe elev nu numai să mânuiască diferitele comenzi ale mașinii sau să execute diferite manevre, ci și cum să se comporte cu partenerii de trafic, cum să anticipeze o situație potențial periculoasă, cum să se pregătească pentru o deplasare mai lungă, cum să-și adapteze manieră de conducere în funcție de condițiile concrete în care are loc deplasarea.
Un instructor bun se respectă pe sine și pe elevii săi inclusiv printr-o ținută adecvată, printr-un limbaj politicos, prin punctualitate, printr-o stare de curățenie și funcționalitate exemplară a autovehiculului. Faptul că un instructor are mulți elevi, nu este un criteriu pentru a-l alege; expresia latinească “Non multa sed multum“ își găsește confirmarea și în acest domeniu.
Un instructor care lucrează cu mulți elevi pe zi, (pe lângă faptul că încalcă principiile pedagogice și regementarile legale), nu se poate ocupa în egală măsură de toți, nu mai dă randament, iar acest lucru este în detrimentul elevului. Procentajele de promovabilitate ale acestor instructori confirmă acest lucru.
Instructor tânăr sau mai în vârstă, cu experiență?
Astăzi, vârsta și experiența nu mai constituie un criteriu de opțiune. După cum în învățământul superior există universități care sunt „fabrici de diplome”, și în domeniul institutelor de formare profesională există „fabrici de instructori”. Proverbul românesc „Cine n-are un bătrân să-și cumpere nu mai este întru-totul de actualitate.
Reclama din ziare sau de pe diferite site-uri?
Despre un instructor bun ar trebui să vorbească alții și nu el însuși. V-ați întrebat vreodată de ce instructorii buni n-au nevoie de reclamă? Un instructor foarte bun nu este acela căruia i se repartizează elevi, ci acela care este căutat de elevi și care, uneori, este nevoit să refuze elevi pentru că nu i-ar putea pregăti într-un anumit interval de timp, în condiții optime.
Instructor bărbat sau femeie?
În Iași există și instructor femei; aceștia sunt căutați mai ales de cogenerele lor care au soți geloși, fie de persoane timide, fie de cele care au auzit diferite povești despre moralitatea unor instructori. Alte persoane aleg instructor de sex masculin datorită unor prejudecăți: „un bărbat este mai tehnic, mai priceput și te învață mai bine”.
Cert este că nu există diferențe între bărbați și femei în privința exercitării meseriei de instructor auto; ceea ce contează este profesionalismul de care dă dovadă persoana respectivă și profilul sau deontologic; instructorii, indiferent de sex, care au încălcat principiile deontologice ale profesiei, nu ar avea ce cauta într-o școală serioasă.